Consideratii istorico-geografice

ASPECTE DIN ISTORICUL COMUNEI

În prezent comuna Tămădău Mare este alcătuită din 7 sate ( Tămădău Mare, Tămădău Mic, Plumbuita, Dârvari, Călăreţi, Şeinoiu, Săcele).

Din istoricul comunei rezultă că, din anii 1800, până în anul 1921, teritoriul actual era organizat în două comune :

  • Călăreţi – Şeinoiu, ce cuprindea satele : Şeinoiu, Brătăşani, Călăreţi, Pârlita, Florica, Podari . Satele Florica şi Podari sunt astăzi în componenţa comunei Ileana, judeţul Călăraşi; iar satul Pârlita este arondat astăzi comunei Săruleşti din acelaşi judeţ.
  • Tămădău, era alcătuită din satele Tămădău Mare, Tămădău Mic, Dârvari şi Plumbuita .

În anul 1921, satele Şeinoiu, Brătăşani, Călăreţi, Plumbuita, Tămădău Mic şi Tămădău Mare s-au unit şi au format comuna Tămădău, ce făcea parte din judeţul Ilfov .

Din 1968, odată cu noua împărţire administrativă, comuna şi-a schimbat denumirea în Tămădău Mare, iar satului Brătăşani i-a fost schimbată denumirea în – Săcele datorită schimbărilor administrative .

În anul 1981, s-a înfiinţat judeţul Călăraşi, iar comuna a fost arondată acestuia .

ROLUL CADRULUI NATURAL ÎN ISTORIA LOCALITĂŢILOR

Cadrul geografic a avut un rol foarte important în amplasarea locuinţelor omeneşti pe aceste meleaguri . Printre componentele naturale care au determinat populaţia să se stabilească aici au fost :

a)    relieful, datorită amplasării în Câmpia Bărăganului ce este compusă din : câmpuri interfluviale largi şi netede cu altitudini ce oscilează aici între 40 şi 63m ;

b)    clima – în această zonă este caldă şi blândă, cu temperaturi medii anuale de 10,8ºC, cu o amplitudine termică de 60ºC şi cu potenţial agro-climatic ridicat ;

c)    apele de suprafaţă şi subterane – sunt reprezentate pe teritoriul comunei Tămădău-Mare de râul Mostiştea, de afluentul de ordinul doi al acestuia – Ghiula şi de numeroase văiugi de crov . Densitatea reţelei hidrografice este de aproximativ 1km/km² . Apele freatice au un nivel în general de 10m adâncime . Sub crovuri acestea se găsesc intre 7-10m adâncime iar sub firele de vale şi în apropierea bălţilor Mostiştei se găsesc la 0,5-1m adâncime ;

d)    solurile sunt reprezentate de molisoluri prin cernoziomuri şi cernoziomuri cambice caracterizate printr-o fertilitate ridicată ;

e)    vegetaţia face parte din zona silvostepei . Vegetaţia naturală a fost înlocuită,  în general de culturi agricole ;

f)     fauna este reprezentată de rozătoare, vulpi şi păsări precum : prepeliţa, fazanul, dropia (specie pe cale de dispariţie) . După cum spune şi Alexandru Odobescu în lucrarea Pseudo-Cynegheticos, locuitorii comunei Tămădău-Mare încă din vechime sunt foarte iscusiţi vânători .

ATESTĂRI DOCUMENTARE ŞI ARHEOLOGICE

Atestări documentare

Aflate într-o zonă favorabilă habitatului încă din cele mai vechi timpuri, satele aparţinând comunei Tămădău-Mare îşi pierd începuturile în negura vremurilor . Atestarea documentară certă este însă la 8 iunie 1626 într-o pricină de hotar cu egumenul Mânăstirii Plumbuita când este amintit satul Plumbuita .

La 1 decembrie 1791 cu prilejul unor plăţi proprietăreşti este amintit satul Tămădău . Satul Dârvari datează de la începutul secolului XVIII, celelalte luând fiinţă după împroprietăririle ce au urmat răscoalei din 1848 .

În anul 1828, în „Carte de la Valachie et de la Moldavie” a lui F. Friet, apărută la Viena, în zona studiată se pomeneşte numele Timodau-sus .

În catagrafia din decembrie 1819 – ianuarie 1820, în care sunt arătaţi Birnicii judeţului Ilfov în Plasa Mostiştea există satul Tămădăul de Jos având ca stăpân Mânăstirea Plumbuita.

Atestări arheologice

Pe malul Mostiştei au fost identificate până în prezent următoarele puncte arheologice :

a)    pe malul drept al râului Mostiştea, imediat la nord de satul Săcele se găsesc fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, cultură nedeterminată ;

b)    la sud de satul Şeinoiu, pe malul stâng al Mostiştei în cotul ce îl formează râul se află un tell neolitic aparţinând culturii Gumelniţa . Tellul este distrus în cea mai mare parte de cimitirul satului ;

c)    la marginea de nord a satului Şeinoiu pe pantă, se află o aşezare din secolul IV e.n., cultura Sântana Cerneahov ;

d)    la halta Mostiştea se află o silişte feudală la nord de podul CFR pe malul drept al Mostiştei ;

e)    pe malul stâng al râului Mostiştea la 2 km sud de comuna Tămădău-Mare spre sud- est pe marginea unei văi se află o aşezare aparţinând epocii bronzului, Cultura Coşlogeni . În arătură se aflau îngrămădiri de oase, cioburi şi cenuşă, resturi de cenuşare tipice pentru faza timpurie a Culturii  Coşlogeni . Tot aici se găsesc fragmente ceramice aparţinând Latenului getodacic şi Dridu ;

f)     la nord de satul Tămădău-Mic lângă podul ce traversează râul Mostiştea şi fostul drum ce mergea spre Fundulea au fost adunate fragmente ceramice din orânduirea comunei primitive, epocă nedeterminată, precum şi unele aparţinând Culturii Dridu. La sud de sat sunt urme dacice .

g)    la 1km nord de Tămădău-Mare, pe malul stâng al Mostiştei pe o plantaţie cu viţă de vie se găsesc urmele unei aşezări din secolul IV e.n. suprapusă pe o aşezare Dridu .

la 800 m sud de satul Dârvari se găsesc fragmente ceramice aparţinând Culturii Sântana Cerneahov, Dridu şi din perioada feudalismului dezvoltat.

Leave a Reply